News CCI Brasov

Ce fel de manager ești: cuceritor sau asupritor?

(5 voturi)
Ce fel de manager ești: cuceritor sau asupritor?

Un manager care se concentrează pe rezultate are profil de cuceritor, iar când imaginea de sine are întâietate asupra activităţii, este asupritor. Cel care se încadrează în a doua categorie, teoretic, se va impune în fața angajaților lui, dar cu certitudine va pierde bătălia cu clienții.


Valorificarea propriei potențialități = forță
Cuceritorul nu trebuie gândit în raport cu o luare în stăpânire, ci în relație cu seducția, cu a atrage simpatia și reprezintă un fundal de încredere, confort și oferă un sentiment de protecție. Asupritorul reprezintă tipul de personalitate axat nu pe sintagma: ”să moară și capra vecinului”, ci pe scoaterea din scenă atât a caprei, cât și a vecinului. El induce teamă, disconfort și o totală lipsă de încredere. Pentru primul, verbul care caracterizează cel mai bine personalitatea este ”a fi”, pe când, pentru al doilea, ”a avea”.

Când comportamentul generează o imagine la care ceilalți se vor raporta, putem spune că pentru manager relația este vitală, devenind astfel un cuceritor; când imaginea impune comportamentul, fanteziile și fantasmele despre putere nu-i permit nici un fel de compromis managerului, pentru ca nu cumva să exprime vreo slăbiciune și, astfel, să-și diminueze autoritatea în fața celorlalți, ceea ce îl va face asupritor. Pentru el, miza va fi de a păstra aparențele și nu de a crește profitul. În primul caz, managerul reflectă o personalitate deschisă și dinamică, care caută și aduce clienți noi, ceea ce nu numai că salvează o afacere, dar o și dezvoltă; în al doilea caz, are un comportament închis, inflexibil și este concentrat pe a-și înfige cât mai riguros rădăcinile pentru a nu fi înlocuit, detronat. Va fi obsedat să nu-și piardă clienții actuali și nu aduce alții noi din teama de schimbare.

Cele două profile pot fi analizate și prin lentila relației a două concepte precum dreptatea și forța. Dreptatea fără forță nu se impune, pe când, forța fără dreptate înseamnă tiranie. Echilibrul dintre cele două cucerește, dezechilibrul se transformă în violență, oprimare și exploatare.  

Un alt uz, o altă semnificație a forței are loc dacă o punem în raport cu ceea ce ar fi capabilă să facă o persoană. A nu transforma o potenţialitate într-o forţă duce la mâhnire și este percepută ca o nedreptate. Reciproca semnifică o bucurie a reușitei și a unei împliniri. Pentru asupritor eșecul este interpretat prin expresii precum ”aș fi putut face/realiza dacă nu intervenea .... / dacă era un context diferit”. Nereușita se poate exprima printr-un complex de superioritate, care reprezintă un deficit ce nu a putut fi depășit, ceea ce duce într-un comportament resentimentar, care evidențiază permanent defectele a orice și a oricui, ca strategie de a le ascunde pe cele personale sau într-unul de laudă de sine, care urmărește același scop. Astfel, asupritorul devine un factor de minimalizare a oricărei potențialități dintr-o organizație, ceea ce echivalează cu o slăbire a forței acesteia pe piața economică. Pentru că nu poate cuceri, asupritorul va prefera să distrugă, astfel încât imaginea de câștigător pentrul el are semnificaţie în absența oricărui concurent, oponent.  

A experimenta sau a relaționa
Asupritorul abordează situațiile prin prisma experimentului: încearcă, testează diferite căi de acțiune, iar toate acestea presupun costuri mari și de cele mai multe ori fără reușite notabile. Dacă are succes, întâmplarea reprezintă un factor major în raport cu capacitatea sa personală. Pentru cuceritor mecanismul relaționării este esențial și de aceea, în ce întreprinde ia în considerare persoanele, adică cine influențează modul în care se derulează diverse procese în cadrul organizației. Asupritorul tratează persoana ca și cum ar fi un obiect. Mai mult, este un tip moralizator, care va face vizibil mai ales ce nu s-a facut, unde s-a greșit, dar fără a indica ceea ce sau cum ar trebui realizat. Astfel, presiunea pe care o impune este resimţită mult mai intens decât plăcerea muncii.

Asupritorul împovărează cu greutăți, în condițiile în care munca în sine are dificultățile sale, pe când, cuceritorul se concentrează pe modul în care este percepută munca și este atent asupra minimalizării factorilor disturbatori încercând să ușureze munca. Primul este distant cu  persoanele din jurul său, dar are pretenția să fie plăcut și ascultat de către ele, al doilea aproape că nu se distinge de cei din jurul său și intervine discret în a le îndruma și sfătui.

Pe termen scurt, asupritorul este cel mai util pentru o organizație, mai ales când strategia este de a te apăra de competitori sau de a-i scoate din cursă. Însă, pe termen lung, când îți propui să progresezi și să te dezvolți, cuceritorul este cel care este cel mai potrivit.

Mihai Bolonyi,
Sociolog