News CCI Brasov

Fericirea la locul de muncă

(6 voturi)
Fericirea la locul de muncă

De ce un manager și-ar dori angajați fericiți la muncă? Pentru că implicarea emoțională și afectivă a acestora din urmă îi face mai atașați de ceea ce fac zilnic, cu alte cuvinte am putea auzi de la ei că în sfârșit au locul de muncă pe care și l-au dorit și astfel vor fi mai eficienți.


Care sunt factorii de care depinde fericirea angajaților?
În mai multe studii internaționale, specialiștii au încercat să descopere si să înteleagă ce-i face pe angajații unei companii să fie mai satisfăcuti, implicați și, în consecintă, mai productivi. Vă voi prezenta o selecție a câtorva factori care au - din punctul meu de vedere - cea mai mare contribuție în acest sens.

1. Numărul orelor de muncă lucrate: „Cultul supramuncii”, care este foarte apreciat de către angajatorii români este bazat pe un principiu eronat conform căruia „cu cât vei munci mai mult, cu atât vei obține un profit mai mare”. Conform principiului, nu se respectă viața angajaților din afara orelor de lucru, ceea ce este dăunător atât pentru angajat, cât și pentru organizație. Stima de sine a angajatului scade pentru simplul motiv că pentru companie și manager el nu reprezintă o persoană, ci o piesă din mașinărie. Ura resimțită este mult mai puternică decât sentimentele de afecțiune și compasiune.

2. Distanță mică față de putere: aici mă refer la raportul dintre ordinele date de către un superior și autonomia la locul de muncă. În cazul unei distanțe mici față de putere, ordinele superiorilor nu există sau, dacă se regăsesc, acestea sunt sub formă de sfaturi și consiliere. Mai mult, superiorul poate fi contrazis fără ca angajatul să aibă teama de a suporta cine știe ce consecințe -  angajații sunt într-un raport de egalitate cu superiorii. Aceasta funcționează după principiul „cineva care astăzi îmi este subordonat, mâine îmi poate fi şef.” Angajații au un grad mare de pregătire și specializare, ceea ce le conferă un grad mare de autonomie în activitățile pe care le au de îndeplinit.

3. Indemnizații pentru șomaj consistente: în Danemarca, indemnizațiile pentru șomaj acoperă 90% din fostul salariu pe o perioadă de până la doi ani. Astfel, unui angajat care nu se simte bine la un loc de muncă i se oferă forța financiară pentru a face trecerea la o altă companie. De cele mai multe ori, angajații români lucrează pe același post foarte mult timp, deși le displace, deoarece nu-și permit financiar să demisioneze sau sunt amenințați permanent că sunt ușor înlocuibili (o strategie la care aceștia apelează este aceea de a nu-și părăsi locul de muncă fără să aibă asigurarea că va fi angajat altundeva). Posibilitatea de a părăsi oricând un loc de muncă ar obliga companiile să-și trateze angajații cum se cuvine, pentru că astfel riscă să-i piardă.
4. Training-uri constante: un prim beneficiu este dat de dezvoltarea profesională și faptul că angajatul este la curent cu noutățile care apar în domeniul în care lucrează. Faptul că managerul își trimite angajații la training-uri permanent le dovedește acestora că îi pasă de ei, că este protector, oferind astfel un fundal de confort și încredere.

Societate și comunitate
Dacă am caracteriza organizațiile prin diferențierea dintre societate și comunitate, lucrurile devin mult mai clare. Prima este înființată conștient și are un obiectiv cunoscut de către toți membrii ei. Odată ce obiectivul a fost atins, societatea își pierde puterea de convingere, iar probabilitatea de a se destrăma este foarte mare. O comunitate presupune o implicare afectivă, persoanele care o compun își depășesc interesele individuale pentru a participa la o experiență comună. Societățile sunt raționale, comunitățile sunt emoționale.

În contextul anumitor organizații românești, presiunea managerilor și frica de aceștia este resimțită mult mai puternic decât plăcerea muncii. Cei mai mulți angajați ar defini munca prin ceea ce ar prefera să nu facă, dacă ar avea de ales. A-ți urî locul de muncă a devenit o credință, iar dacă te simți bine la locul de muncă reprezintă un simptom pentru faptul că nu muncești suficient de mult.

Într-o cultură organizațională extrem de normativă și bazată pe reprimare, sentimentele și emoțiile care nu se pot exprima în exterior – ca de exemplu critica - vor găsi o formă de eliberare înspre interior. Din acest punct de vedere, o organizație va fi cu atât mai amenințată, cu cât va cenzura autocritica. Critica nu presupune o contestare sau subminare a autorității, în schimb va fi percepută ca o posibilitate de exprimare, ceea ce va duce la implicare și consolidare a echipei de lucru.

Organizațiile care vor crea o atmosferă de lucru încurajatoare și vor lua în considerare efectele psihologice ale locului de muncă asupra angajaților ei - adică cele care încearcă să creeze o comunitate - pe termen lung, vor fi mai stabile și rentabile.

    
Mihai Bolonyi,
sociolog