News CCI Brasov

A nu eșua este un succes?

(0 voturi)
A nu eșua este un succes?

Când un angajat încearcă să arate şi să-şi construiască o imagine de învingător în faţa superiorilor şi colegilor, atunci, pentru el, a arăta că este o vedetă este mult mai important decât realizarea activităților sale. Concentrarea doar pe stima de sine ține de mecanismul narcisistului, pentru care numai propria persoană contează, restul reprezentând piedici sau mijloace în a se face observat.


Jocul datornicului
În cadrul acestui joc, ceea ce se celebrează nu este momentul achitării datoriei, ci încărcarea cu ea - bucuria este la achiziționarea unui produs, nu la achitarea costului acestuia. Intriga este dată de datoriile pe care o persoană le acumulează pentru a-și atinge diverse obiective care dau sentimentul unui ”sens” în viață. Mai mult, datoriile oferă o încărcare a poveștii cu veridicitate și legimitate. În cadrul acestui scenariu, dacă o persoană povestește că a atins un obiectiv fără să treacă prin momente dificile reprezintă o amenințare pentru cei care tocmai pe acestea mizează. A reuși fără să fi depășit niciun obstacol face ca obiectivele să fie ușor de realizat și de atins, iar datornicul poate fi descoperit ca fiind un șarlatan. Dificultățile nu sunt neapărat reale, ele fiind percepute ca o necesitate prin care trebuia să se treacă. Aici identificăm ceva de genul unui drum inițiatic, adică a ceva ce ține de destin, la finalul căruia, odată cu obiectivul atins s-ar obține și o dezvoltare personală și profesională. Din păcate, persoanele care intră într-un astfel de joc pun accent pe greutăți și mai puțin pe beneficiile sarcinii îndeplinite.

Ca exemplu, ne putem uita la angajații care atunci când povestesc celorlalți despre sarcinile pe care le au de îndeplinit, evidențiază dificultățile cu care se confruntă, precum relațiile cu ceilalți colegi, probleme de comunicare, un șef care nu apreciază munca realizată, etc. Aproape că nu vorbesc deloc despre probabilitatea de reușită a sarcinii respective sau de succesul cu care a fost realizată. Sunt fericiți doar că au scăpat cu bine de încă o activitate.

Cel mai prudent angajat
Care sunt semnele cel mai evidente după care recunoaștem astfel de angajați? Cel mai clar este respectul față de regulile și procedurile organizaționale și de multe ori de a o face până la absurd. Este punctual, în biroul său este curat, arată respect față de superiori și are prioritate în a-și face ordine permanent în hârtii. Aspectul formal al muncii este confundat cu munca în sine. Acest tip de angajat este într-un etern paradox: acela de a rămâne invizibil, dar în același timp de a ieși în față și de a fi lăudat și apreciat.  

Avantajul de a avea o asemenea persoană într-o organizație este dat de faptul că înainte de începerea unui proiect, evidențiază posibile piedici în realizarea acestuia, inventează proceduri și reguli, dar o dată ce se începe lucrul ea însăși devine o piedică. Se plânge că pentru sarcinile pe care le-a primit nu există nici o procedură de realizare, dar în realitate vrea să evidențieze calitatea și superioritatea persoanei sale deoarece tocmai a fost încărcat cu ceea ce este mai greu, pe când colegii lui au partea mai ușoară a muncii. Un dezavantaj clar este acela că o asemenea persoană nu face propuneri de dezvoltare a unei afaceri. Pentru ea o atare strategie are o probabilitate mare de a eșua şi foarte mici șanse de a reuși, ceea ce ar putea afecta foarte grav imaginea despre sine. Teama de eșec este mai mare decât dorința de a avea succes.

Calitățile unui om de succes
În contrast cu cele două tipologii de mai sus, vreau să prezint elementele după care putem să-l recunoaștem pe omul de succes. Este o persoană curioasă, vrea să știe cât mai multe, se informează, și după fiecare sarcină/proiect face o sinteză a ceea ce a mers bine și a ce nu a funcționat, dar nu pentru a sancționa, ci pentru a corecta și îmbunătăți. Are un mers ritmic și hotărât, tonul vocii este clar și constant, ceea ce arată stăpânire de sine. Nu răspunde la o întrebare prin eschivări sau cu o altă întrebare. Dacă nu cunoaște răspunsul, nu-i este rușine să recunoască acest fapt. Nu-și caută scuze și nici nod în papură.

Este o persoană disciplinată, dar nu conformistă. Are mereu o strategie – totul este programat, nimic nu este lăsat la voia întâmplării, ceea ce îi oferă și viziune. Își asumă riscuri, dar nu fără a face calcule și a emite ipoteze pentru a nu fi surprins.

Dacă ar fi să ofer un răspuns la întrebarea din titlul articolului, aș spune că, pentru primii doi teama de a nu greși îi va împiedica mereu să atingă un anumit nivel de reușită. În schimb, vor adopta, la nivel declarativ, ceva din comportamentul omului de succes pentru a crea impresia și de a se iluziona că sunt oameni care au reușit în viață. Pentru a treia categorie răspunsul nu cred că trebuie să-l mai ofer, dar aș vrea să completez prin faptul că atitudinea lui ne va arăta de ce este de succes: pentru el, a eșua nu denotă o trăsătură de personalitate și de aceea nu vom regăsi teama de a greși. Curajul și hotărârea îl vor face să pară în ochii celorlalți un om norocos sau, cel puțin, pe care ghinionul îl ocolește.

Mai rămâne o întrebare la care voi lăsa cititorii să răspundă: de ce în anumite organizații  regăsim printre angajați, un procentaj mai mare din primele două categorii de persoane, iar în altele managerii preferă să se înconjoare de oameni de succes?

Mihai Bolonyi,
sociolog