News CCI Brasov

Insolvența, pericolul care pândește aproape orice IMM.

(0 voturi)
Insolvența, pericolul care pândește aproape orice IMM.

Care sunt cele mai importante schimbări de procedură aduse de noua reglementare în materie?


Anul 2013 a continuat să fie unul dificil pentru afacerile mici și mijocii din România, iar riscul de insolvență, alimentat de fiscalizarea excesivă și accesul redus la finanțare, este foarte ridicat în rândul IMM-urilor. Potrivit unui raport emis de RisCo în luna februarie a acestui an, aproape 160.000 de firme din aceasta categorie aveau în 2013 un risc de insolvență foarte ridicat, cuprins între 90 si 100%.

Dragoș Cabat, Managing Partner RisCo, declara, în raportul “Probabilitatea de Insolvență și Valoarea de PIată”, întocmit de companie în februarie că, “România este țara în care sectorul IMM constituit din firme foarte mici reprezintă majoritatea”, datele analizate de RisCo aratând că valoarea de piață a 162.455 de firme din țara noastra era, la sfârșitul lui 2013, mai mică sau egală cu 1.000 de euro. Acest lucru se întâmplă în condițiile în care Departamentul pentru IMM-uri din Guvernul României estima într-o strategie de acum câteva săptămâni că la finele anului trecut România număra aproape 475.000 de IMM-uri.

Chiar dacă activitatea economică din România a cunoscut o oarecare ameliorare în 2013, comparativ cu anii anteriori, considerați “ani de criza”, datele Oficiului Național al Registrului Comerțului arăta că numărul insolvențelor se înscrie în continuare pe un trend ascendent, ajungând anul trecut la aproape 30.000 de firme, cu 10% mai mare decât cel înregistrat pe parcursul anului 2012. Și numărul firmelor radiate și dizolvate a crescut până la 80.786, respectiv 23.208, la care se mai adaugă alte aproximativ 22.000 de firme care și-au suspendat activitatea pe parcursul anului anterior.

Compania Coface considera, intr-un studiu lansat la finalul anului 2013, insolventa ca fiind un risc sistemic in Romania si identifica mai multe cauze structurale care il alimenteaza:
•    Creșterea importanței creditului comercial, pe fondul unei ponderi mai ridicate a creanțelor în active circulante, conform bilanțurilor companiilor.
•    Extinderea termenelor de încasare, pe fondul creșterii mai agresive a creanțelor, comparativ cu dinamica cifrei de afaceri. Aceasta indică o relaxare a condițiilor de creditare printre  companiile private prin desfășurarea relațiilor de afaceri cu parteneri ce prezintă un risc mai ridicat. Astfel, firmele intrate în insolvență în anul 2013 au înregistrat o scădere a cifrei de afaceri în anul 2012, comparativ cu 2011 de 11%, în timp ce valoarea creantelor a crescut cu 2%.
•    Nivelul încă ridicat al arieratelor și impactul negativ pe care acestea îl au asupra companiilor  care lucrează cu statul.
•    Situația mult mai precară a companiilor din punct de vedere financiar și a perspectivelor de  autofinanțare, pe fondul unor rezerve proprii erodate și în urma restricțiilor de finanțare care au persistat în ultimii 3 - 4 ani.

Coface concluziona că, în cazul companiilor intrate în insolvență în anul 2013, nu subperformanța financiară a pus capăt activității acestor firme (cu siguranță aceasta a contat, dar nu a jucat un rol crucial în determinarea insolvenței), ci mai degraba deciziile defectuoase de management al riscului de credit, gestiunea trezoreriei nete și finanțarea oportună a ciclului de exploatare, lipsa de capitalizare și procesul continuu al dezinvestirii în companiile respective.

“Aproximativ un sfert din companiile insolvente în anul 2013 erau profitabile sau înregistrau o lichiditate teoretica pozitivă (capital de lucru pozitiv). Această pondere nu este suficientă, deoarece atât capitalul de lucru, cât și profitul pozitiv reprezintă o potentare a unor lichidități viitoare care, dacă nu se materializeaza [stocurile nu sunt vândute conform  așteptărilor, creanțele nu se încasează conform scadențelor, partea non-monetară din rulajele aferente  contului de profit și pierdere (vânzare pe credit, ajustări pentru amortizare și depreciere etc.)], atunci firma are probleme în onorarea obligațiilor de plata exigibile (ajunse la maturitate)”, detalia raportul Coface.

Insolvența afecteaza și indirect IMM-urile căci șocul negativ se răsfrâange asupra partenerilor de afaceri

În baza calculelor proprii, Coface apreciază că în urma insolvențelor din anul 2013, au rămas neacoperite datorii cumulate în valoare aproximativă de 16 miliarde de lei (financiare și comerciale). Aproximativ 40% dintre acestea și-au lăsat amprenta asupra sistemului bancar, reprezentând principalul motiv pentru creșterea ratei creditelor neperformante acordate companiilor non-financiare cu 4 puncte procentuale în ultimul an. Restul de 60% au impact asupra partenerilor privați, care la rândul lor se pot regăsi în incapacitate de plată către furnizorii lor, efectul de domino fiind de două ori mai rapid (prin prisma datoriilor neacoperite) decât cel înregistrat în anul anterior.

Asociația Româna a Băncilor estima și ea, la finalul lunii iunie a acestui an, că valoarea creanțelor pe care alte companii trebuie să le recupereze de la firmele în insolvență se ridică la circa 10 miliarde de euro, comparativ cu 5,4 miliarde de euro datorii la bănci.
Florin Dănescu, președintele executiv al ARB a arătat că, în total, firmele intrate în insolvență au creanțe estimate la 25 miliarde euro, din care zece miliarde euro către stat.

IMM-urile au o rată de recuperare a creanțelor de sub 2% în cazul insolvenței unor clienți, iar procesul de recuperare a banilor poate dura peste doi ani, ponderea creanțelor în bilanț fiind de 30-50%, chiar peste 60% pentru firmele din comerț, potrivit firmei de asigurări comerciale Euler Hermes, citate de Curierul Național. IMM-urile au consemnat pierderi semnificative în bilanț, pe fondul insolvenței unor companii medii și mari în ultimii doi ani, mai susține firma de asigurari de credit comercial și colectare de creanțe.

Dincolo de efectele negative asupra partenerilor de afaceri sau sistemului bancar, insolvențele au și un puternic impact în plan social. Conform datelor Coface, intrarea în insolvență a celor 26.372 de companii în anul 2013 a determinat pierderea a aproximativ 100.000 de locuri de munca, peste 60% dintre acestea fiind concentrate în următoarele cinci sectoare: Fabricarea produselor textile, a articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte; Construcții; Fabricarea substanțelor și produselor chimice;  Alte activități de servicii personale; Industria metalurgică. Impactul social al firmelor insolvente în anul 2013 este similar cu cel înregistrat de firmele intrate în insolvență în anul 2012, dar cu 41% mai mare comparativ cu 2011.

Insolvența, reglementată mai nou de o nouă lege. Care sunt modificările relevante din procedură?
Noul Cod al insolvenței, în vigoare din 28 iunie, cuprinde prevederi care asigură fluența procedurii insolvenței, susțin specialiștii. Astfel, a fost creat cadrul pentru acordarea de finanțări firmelor aflate în insolvență și au fost clarificate unele aspecte privind contractele aflate în derulare ale unei companii în insolvență. De asemenea, noile reglementări au schimbat și modul de votare a planului de reorganizare.

Forma actuală a legii este de bun augur și va aduce îmbunătățiri în desfășurarea procedurilor de insolvență, este de părere Vasile Godîncă-Herlea, asociat coordonator Casa de Insolvență Transilvania (CITR).

"Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență reprezintă o încercare de unificare a reglementării unor proceduri care au fost până în prezent cuprinse în varii acte normative, și care au si fost abrogate cu acest prilej. Avem o formă mai compactă a legii, ce conține prevederi pe care CITR le-a susținut de multa vreme, întrucât ele asigură fluența procedurii", a adăugat sursa citată.

Specialistul a declarat pentru AvocatNet.ro că deși s-a încercat o îmbunătățire a reglementării procedurilor amiabile de pre-insolvență, respectiv a mandatului ad-hoc și a concordatului preventiv, datorită menținerii condițiilor foarte severe privind pragul procentual al creanțelor ce trebuie stinse prin măsurile de redresare, aceste prevederi vor avea în continuare aplicabilitate restransă în practică.
Procedura simplificată va putea fi deschisă față de cei care desfășoară activități specifice profesionistilor

Potrivit lui Vasile Godîncă-Herlea, se va putea deschide procedura simplificată de faliment față de orice persoana care desfășoară activități specifice profesioniștilor, care nu a obținut autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi și nu este înregistrată în registrele speciale de publicitate.

"Aplicarea prezentei legi (n.r Noul Cod al insolvenței) față de aceste persoane nu exclude sancțiunile aplicabile pentru lipsa autorizarii sau înregistrării respectivei persoane", a adaugat aceeași sursă.

În Noul Cod al insolvenței se menționează că procedura simplificată reprezintă procedura de insolvență prin care debitorul intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie dupa o perioadă de observație de maximum 20 de zile.
Mai exact, procedura simplificată se aplica debitorilor aflați în stare de insolvență care se încadrează în una dintre următoarele categorii:
•    Profesioniști persoane fizice supuse obligației de înregistrare în registrul comerțului, cu excepția celor care exercită profesii liberale;
•    întreprinderi familiale, membrii întreprinderii familiale;
•    debitori care îndeplinesc una dintre următoarele condiții:
     -    nu dețin niciun bun în patrimoniul lor;
     -    actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
     -    administratorul nu poate fi găsit;
     -    sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerțului;
•    persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deși numit, mențiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerțului;
•    debitori care și-au declarat prin cererea introductivă intenția de intrare în faliment;
•    orice persoană care desfășoara activități specifice profesioniștilor, care nu a obținut autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi și nu este înregistrată în registrele speciale de publicitate.

În ceea ce privește competența instanței, cererile de deschidere vor fi judecate de tribunalul în a cărui circumscripție compania și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței, a menționat asociatul coordonator al Casei de Insolvență Transilvania. Dacă sediul a fost schimbat cu mai puțin de 6 luni înainte, atunci sediul principal este cel cu care acesta figura la registrul comerțului.

O altă noutate adusa de Legea nr. 85/2014 o reprezintă valoarea-prag de 40.000 lei valabilă atât pentru creditori, cât și pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, pentru creanțe de altă natură decât cele salariale.
"Pentru salariați valoarea-prag este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat. Așadar, și debitorul va trebui să dovedească atingerea acestei valori, în ce privește creanțele pe care nu le poate achita, în urma stării de insolvență", a punctat Vasile Godîncă-Herlea.

Conform Noului Cod al insolvenței, creditorul care are o creanță curentă, certă, lichidă și exigibilă, scadentă de 60 de zile, recunoscută de administratorul judiciar sau de judecătorul-sindic, peste valoarea-prag, poate solicita în perioada de observație deschiderea procedurii de faliment a companiei, dacă suma nu este achitată în termen de 60 de zile de la recunoașterea creanței.

De asemenea, perioada pentru care creanța certă lichidă și exigibilă nu a fost achitată a fost redusă de la 90 de zile, cât era prevăzută în vechile reglementări, la 60 de zile, astfel, accesul la justiție este mai facil, a adăugat specialistul.

În schimb, s-a introdus o noua cerință, prin care debitorul trebuie să facă dovada notificării prealabile a organului fiscal competent, în ce privește intenția de formulare a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, a continuat aceeași sursă.
"După depunerea cererii, în cazuri urgente care ar pune în pericol activele companiei, judecatorul-sindic va putea dispune de urgență, în camera de consiliu și fără citarea părților, suspendarea provizorie a oricaror proceduri de executare silită a bunurilor debitorului până la pronunțarea hotărârii cu privire la respectiva cerere. Admiterea cererii de deschidere aduce cu sine suspendarea de drept a acțiunilor judiciare/extrajudiare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii companiei", a declarat asociatul coordonator al Casei de Insolvență Transilvania.

Prin Legea nr. 85/2014, domeniul de aplicare al reglementărilor a fost lărgit, potrivit sursei citate, iar sub incidența acestora intră și Regiile Automone. Astfel, un IMM, în calitate de creditor, poate recurge la formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței, dacă sunt întrunite condițiile legale, a subliniat aceeași sursă.

Finanțările pot fi acordate și în perioada de observație și reorganizare
Noul Cod al insolvenței a introdus pentru prima dată un mecanism prin care se creează cadrul necesar acordării de finanțări în timpul insolvenței.

"Finanțările vor fi acordate în perioada de observație și reorganizare pentru desfășurarea activităților curente cu acordul adunării creditorilor. Acestea vor avea prioritate la restituire, creanța lor fiind satisfacută înaintea creditorilor garantați anteriori deschiderii procedurii", a precizat specialistul CITR.

De asemenea, noua lege a introdus din 28 iunie un nou mecanism de protecție pentru debitorul aflat în procedura insolvenței care dorește să-și continue activitatea. Astfel, acesta nu poate fi impiedicat să participe la licitații publice pentru motivul deschiderii procedurii de insolvență, a punctat Vasile Godîncă-Herlea.
Mai mult decât atât, au fost clarificate, potrivit specialistului CITR, o serie de aspecte controversate în ceea ce privește contractele aflate în derulare ale unei companii în insolvență.
"Debitorul are obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate în termen de 90 de zile, în caz contrar furnizorul va fi îndreptățit să întrerupă furnizarea serviciilor. Termenele contractuale de plată mai mici de 90 de zile se vor modifica în termene de 90 de zile la data deschiderii procedurii", a spus sursa citată.
Potrivit specialistului, dacă furnizorul a fost notificat în prealabil despre deschiderea procedurii insolvenței și nu își respectă obligațiile contractuale, atunci va fi sancționat cu aplicarea unei amenzi judiciare între 10.000 – 30.000 lei pentru fiecare încălcare a obligatiilor și va răspunde pentru prejudiciile aduse averii companiei.

De asemenea, o clarificare îndelung așteptată, susține specialistul CITR, s-a produs în ce privește tratamentul contractelor de leasing financiar. Astfel, în cazul rezilierii contractelor de leasing financiar de către finanțator, acesta va putea opta pentru una dintre următoarele variante:
•    transferul proprietății asupra bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing, către debitor, caz în care finanțatorul dobândește o ipotecă legală asupra acelor bunuri, având rang egal cu cel al operațiunii de leasing, și este înregistrat la masa credală,
•    recuperarea bunurilor ce fac obiectul material al contractului de leasing, iar finanțatorul va fi înregistrat la masa credala în alte condiții.

Pentru a eficientiza activitatea companiei sau în situația în care contractul nu mai poate fi executat, administratorul judiciar va putea cesiona contractele în derulare către terți, cu condiția ca acele contracte să nu fi fost încheiate intuitu personae, potrivit prevederilor Codului civil, a continuat specialistul CITR.

Cum se va vota de-acum planul de reorganizare?
În ce privește reorganizarea judiciară, modificări importante au fost făcute referitor la categoriile care votează planul și modalitatea de calcul a voturilor exprimate, susține Vasile Godîncă-Herlea. În cazul în care sunt cinci categorii, planul se consideră acceptat dacă cel putin trei dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți acceptă planul cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul.

În cazul în care sunt trei categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care cel puțin două categorii votează planul, cu condiția ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul.
Dacă sunt două sau patru categorii, atunci planul se consideră acceptat dacă este votat de cel puțin jumatate din numărul de categorii, cu condiția ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul.

Potrivit lui Vasile Godîncă-Herlea, creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlați sau se află sub control comun cu compania pot vota cu privire la planul de reorganizare, sub condiția ca programul de plăți să nu le ofere nicio suma sau să le ofere mai puțin decât ar primi în cazul falimentului și ca orice astfel de plăți să le fie acordate potrivit ordinii de prioritate a creanțelor subordinate.

De asemenea, prin noua legislație a fost creat un mecanism care să permită distribuirea bunurilor către creditori, în contul creanțelor pe care le dețin împotriva averii societății în insolvență, a declarat specialistul CITR.
"Aceasta va putea avea loc în urma unei propuneri a creditorului, cu obligația acestuia de a achita toate sumele ce ar fi fost datorate creditorilor aflați pe ordinele de prioritate anterioare, precum și celor de pe aceeași ordine de prioritate, situație identică cu cea în care bunul ar fi fost vândut către un terț. În toate cazurile, prețul bunurilor distribuite creditorilor în contul creanțelor nu va fi mai mic decât valoarea stabilită prin raportul de evaluare", a subliniat sursa citată.

Testul creditorului privat, o modificare binevenită
Pentru a asigura mai multe șanse de reușita reorganizării companiei și pentru a evita atitudinea prea precaută manifestată anterior de creditorul fiscal, noua lege aduce o clarificare binevenită, susține Vasile Godîncă-Herlea, introducând noțiunea "testului creditorului privat".

Noul Cod al insolvenței stabileste că testul creditorului privat reprezintă analiza comparativă a gradului de îndestulare a creanței bugetare prin raportare la un creditor privat diligent, în cadrul unei proceduri de prevenire a insolvenței sau reorganizare, comparativ cu o procedură de faliment.

Analiza are la baza un raport de evaluare întocmit de către un evaluator autorizat membru ANEVAR, desemnat de creditorul bugetar și se raporteaza inclusiv la durata unei proceduri de faliment comparativ cu programul de plăți propus.

Nu constituie ajutor de stat situația în care testul creditorului privat atestă faptul că distribuțiile pe care le-ar primi creditorul bugetar în cazul unei proceduri de prevenire a insolvenței sau reorganizare sunt superioare celor pe care le-ar primi într-o procedură de faliment.
Deschiderea falimentului: instrument de presiune și factor perturbator

O măsura inclusă în noile reglementări privind insolvența, care poate aduce atât avantaje, cât și dezavantaje, este cea referitoare la deschiderea procedurii falimentului.
Mai exact, Noul Cod al insolvenței ofera un nou instrument de presiune creditorilor curenți, care în anumite condiții vor putea solicita deschiderea procedurii falimentului față de debitorul rău-platnic, atât în cadrul perioadei de observație, cât și în decursul reorganizării, a declarat pentru AvocatNet.ro Vasile Godîncă-Herlea.
"Această măsura va reprezenta în mod cert un factor perturbator pentru activitatea companiei și pentru șansele sale de reorganizare. Compania va trebui să renunțe la o parte extrem de necesară a capitalului său de lucru, pentru a îndepărta amenințarea reprezentată de posibilitatea ca orice creditor curent nemulțumit să solicite intrarea sa ăn faliment", a subliniat asociatul coordonator al Casei de Insolvență Transilvania.
Cu alte cuvinte, deschiderea procedurii falimentului, atât în perioada de observație, cât și în cea de reorganizare reprezintă un avantaj pentru creditori, însă un dezavantaj pentru debitori.
Potrivit Legii nr. 85/2014, titularul unei creanțe curente, certe, lichide și exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar sau de către judecătorul-sindic și al cărei cuantum depășește valoarea-prag poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observație deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă aceste creanțe nu sunt achitate în termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar sau a hotărârii instanței de judecată.

De asemenea, dacă pe parcursul perioadei de reorganizare debitorul nu se conformează planului său desfășurarea activității sale aduce pierderi sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii, atunci oricare dintre creditori sau administratorul judiciar pot solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului.

Înregistrarea cererii nu suspendă continuarea activității debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăște asupra ei, prin încheiere.
Totodată, titularul unei creanțe curente, certe, lichide și exigibile mai veche de 60 de zile și un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligațiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment, se menționeaza în noile dispoziții.

Cererea sa va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenție de plată cu acest creditor.

Procedura falimentului ar putea avea prezenta totuși și un avantaj pentru firme.

Conform lui Vasile Godîncă-Herlea, procedura falimentului poate fi închisă fără radierea societății, în cazul în care toți creditorii înscriși în tabelul definitiv al creanțelor primesc sumele ce li se datorează în perioada de observație sau renunță la judecată în perioada de observație.
"Dacă toți creditorii înscriși în tabelul definitiv al creanțelor primesc sumele ce li se datorează în perioada de observație sau renunță la judecată în perioada de observație, judecatorul-sindic va dispune închiderea procedurii, fără a dispune radierea debitorului din registrul în care este înregistrat", se precizeaza în Noul Cod al insolvenței.

Sursa: avocatnet.ro